2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostri1 vi [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 103 / Pzi 3: ~rește / E: srb ostriti cf ucr гострити] (Reg; d. vreme) A se înăspri.

ostrei- [At: DN3 / P: ~tre-i / V: ostri- / E: fr ostrei-, it ostri-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) stridie.

ostru1 a [At: L. ROM. 1964, nr. 1, 82 / Pl: ~ri / E: ucr острий] (Reg) 1 Dârz. 2 Mândru.

ostru2 sn [At: LEXIC REG. 55 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Joc de copii, în două echipe de câte patru inși, în cursul căruia jucătorii unei echipe stau aplecați față în față, iar jucătorii celeilalte echipe sar peste ei, dându-se peste cap.

ostru3[1] sn vz ostrov

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta ostruv din definiția principală — LauraGellner

OSTREI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) stridie”. [Pron. -tre-i-, var. ostri-. / < fr. ostrei-, it. ostri-, cf. lat. ostrea, gr. ostreon].

OSTREI- elem. „stridie”. (< fr. ostrei-, cf. lat. ostreum, gr. ostrea)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

óstru1 adj. (reg.) fudul, țanțos, dârz.

óstru2 s.n. (reg.) joc de copii în două echipe de câte patru.

OSTREI- „stridie”. ◊ L. ostrea „stridie” > fr. ostréi-, engl. id. > rom. ostrei-.~col (v. -col1), adj., relativ la ostreicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a acvaculturii, care se ocupă cu creșterea stridiilor; ~form (v. -form), adj., care are forma unei cochilii de stridie.

Intrare: ostrei
ostrei
prefix (I7-P)
  • ostrei
ostri
invariabil (I1)
  • ostri
Intrare: ostru
ostru adjectiv
adjectiv (A97)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostru
  • ostrul
  • ostru‑
  • ostră
  • ostra
plural
  • oștri
  • oștrii
  • ostre
  • ostrele
genitiv-dativ singular
  • ostru
  • ostrului
  • ostre
  • ostrei
plural
  • oștri
  • oștrilor
  • ostre
  • ostrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)