opțiuni
  • info

3 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

ostri2- ec vz ostrei-

ostri1 vi [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 103 / Pzi 3: ~rește / E: srb ostriti cf ucr гострити] (Reg; d. vreme) A se înăspri.

OSTRI- v. ostrei-.

ostrei- [At: DN3 / P: ~tre-i / V: ostri- / E: fr ostrei-, it ostri-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) stridie.

ostru1 a [At: L. ROM. 1964, nr. 1, 82 / Pl: ~ri / E: ucr острий] (Reg) 1 Dârz. 2 Mândru.

ostru2 sn [At: LEXIC REG. 55 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Joc de copii, în două echipe de câte patru inși, în cursul căruia jucătorii unei echipe stau aplecați față în față, iar jucătorii celeilalte echipe sar peste ei, dându-se peste cap.

OSTREI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) stridie”. [Pron. -tre-i-, var. ostri-. / < fr. ostrei-, it. ostri-, cf. lat. ostrea, gr. ostreon].

OSTREI- elem. „stridie”. (< fr. ostrei-, cf. lat. ostreum, gr. ostrea)

Jargon

OSTREI- „stridie”. ◊ L. ostrea „stridie” > fr. ostréi-, engl. id. > rom. ostrei-. □ ~col (v. -col1), adj., relativ la ostreicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a acvaculturii, care se ocupă cu creșterea stridiilor; ~form (v. -form), adj., care are forma unei cochilii de stridie.

Regionalisme / arhaisme

ostru1 adj. (reg.) fudul, țanțos, dârz.

ostru2 s.n. (reg.) joc de copii în două echipe de câte patru.

Intrare: ostri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostri
  • ostrire
  • ostrit
  • ostritu‑
  • ostrind
  • ostrindu‑
 singular plural
  • ostrește
  • ostriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostresc
 (să)
  • ostresc
  • ostream
  • ostrii
  • ostrisem
a II-a (tu)
  • ostrești
 (să)
  • ostrești
  • ostreai
  • ostriși
  • ostriseși
a III-a (el, ea)
  • ostrește
 (să)
  • ostrească
  • ostrea
  • ostri
  • ostrise
plural I (noi)
  • ostrim
 (să)
  • ostrim
  • ostream
  • ostrirăm
  • ostriserăm
  • ostrisem
a II-a (voi)
  • ostriți
 (să)
  • ostriți
  • ostreați
  • ostrirăți
  • ostriserăți
  • ostriseți
a III-a (ei, ele)
  • ostresc
 (să)
  • ostrească
  • ostreau
  • ostriră
  • ostriseră
Intrare: ostrei
prefix (I7-P)
  • ostrei
ostri1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ostri
Intrare: ostru
ostru adjectiv
adjectiv (A97)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostru
  • ostrul
  • ostru‑
  • ostră
  • ostra
plural
  • oștri
  • oștrii
  • ostre
  • ostrele
genitiv-dativ singular
  • ostru
  • ostrului
  • ostre
  • ostrei
plural
  • oștri
  • oștrilor
  • ostre
  • ostrelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostreielement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) stridie”. MDA2 DN MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.