3 definiții pentru ostracon

OSTRÁCON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. [Pl. ostraca, var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon, ostrakion].[1]

  1. Forma de plural ostraca este forțată pentru limba română. — gall

OSTRÁCON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. (< fr., gr. ostrakon)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OSTRÁCON (< ngr.; din gr. ostrakon „cochilie, carapace”) s. n. (În Antichitate) Ciob de ceramică sau cochilie (mai rar așchie din silex) pe care se găseau inscripții sau cuvinte în scriere pictografică. În Grecia era folosit la vot, iar în Egipt pentru contabilitate, exerciții grafice etc.

Intrare: ostracon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostracon
  • ostraconul
  • ostraconu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ostracon
  • ostraconului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)