opțiuni
warning
Forma ostracon este o variantă a lui ostracă.
  • info
11 definiții pentru ostracă

Explicative DEX

OSTRACĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atenă scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.

OSTRACĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atenă scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.

OSTRACĂ, ostrace, s. f. (Învechit) Scoică, stridie.

ostrachion sn vz ostracon

ostracon sn [At: DN3 / V: ~chion / Pl: ? / E: ngr ὅστρακον, ὀστράκιον] (Ant) Scoică pe a cărei cochilie se scria numele celui condamnat la ostracizare.

OSTRACHION s.n. v. ostracon.

OSTRACON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. [Pl. ostraca, var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon, ostrakion].

OSTRACON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. (< fr., gr. ostrakon)

Ortografice DOOM

ostracă (înv., rar) s. f., g.-d. art. ostracei; pl. ostrace

ostracă (înv.) s. f., g.-d. art. ostracei; pl. ostrace

ostracă s. f., g.-d. art. ostracei; pl. ostrace

Enciclopedice

OSTRÁCON (< ngr.; din gr. ostrakon „cochilie, carapace”) s. n. (În Antichitate) Ciob de ceramică sau cochilie (mai rar așchie din silex) pe care se găseau inscripții sau cuvinte în scriere pictografică. În Grecia era folosit la vot, iar în Egipt pentru contabilitate, exerciții grafice etc.

Intrare: ostracă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostracă
  • ostraca
plural
  • ostrace
  • ostracele
genitiv-dativ singular
  • ostrace
  • ostracei
plural
  • ostrace
  • ostracelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostracon
  • ostraconul
  • ostraconu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ostracon
  • ostraconului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostrachion
  • ostrachionul
  • ostrachionu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ostrachion
  • ostrachionului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostracă, ostracesubstantiv feminin

  • 1. învechit Scoică, stridie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scoică stridie
    • 1.1. Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atenă scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.