5 definiții pentru ostracă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostra sf vz ostrac

OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atenă scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.

OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atenă scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.

OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Învechit) Scoică, stridie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostrácă (înv.) s. f., g.-d. art. ostrácei; pl. ostráce

ostrácă s. f., g.-d. art. ostrácei; pl. ostráce

Intrare: ostracă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostra
  • ostraca
plural
  • ostrace
  • ostracele
genitiv-dativ singular
  • ostrace
  • ostracei
plural
  • ostrace
  • ostracelor
vocativ singular
plural

ostracă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atenă scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: