ospătărie sf [At: (a. 1600) IORGA, S. N. 59 / V: (înv) ospet~, (reg) us~ / Pl: ~ii / E: ospăta + -ărie] (Înv) 1 Ospitalitate. 2 (Pop) Han cu birt. 3 (Pop) Birt. 4-5 (Aripă sau) casă a unei mănăstiri rezervată de obicei găzduirii oaspeților și călătorilor Si: arhondaric. 6 Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii fără familie Si: azil.