7 definiții pentru ospețime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSPEȚÍME s. f. (Pop.) Mulțime de oaspeți. – Oaspete + suf. -ime.

ospețime sf [At: SEVASTOS, N. 134 / Pl: (rar) ~mi / E: oaspete + -ime] (Pop; csc) Musafiri.

OSPEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de oaspeți. – Oaspete + suf. -ime.

OSPEȚÍME s. f. (Rar, cu sens colectiv) Mulțime de oaspeți, totalitatea oaspeților. El ar veni De acolo aci, Dar are mulțime De ospețime. SEVASTOS, N. 134.

ospețíme f. P. P. Mulțime de oaspețĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ospețíme (pop.) s. f., g.-d. art. ospețímii

ospețíme s. f., g.-d. art. ospețímii

Intrare: ospețime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospețime
  • ospețimea
plural
genitiv-dativ singular
  • ospețimi
  • ospețimii
plural
vocativ singular
plural

ospețime

  • 1. rar Mulțime de oaspeți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • El ar veni De acolo aci, Dar are mulțime De ospețime. SEVASTOS, N. 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oaspete + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09