8 definiții pentru ospătător ospătitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ospătător, ~oare [At: CORESI, EV. 388 / V: (îrg) ~iu a, uspătătoriu, ~oare smf / Pl: ~i, ~oare / E: ospăta + -tor] (Înv) 1 a Ospitalier. 2 a Căruia îi place să petreacă Si: chefliu. 3 smf Hangiu. 4 smf (Pex) Gazdă. 5-6 smf Persoană care (dă sau) ia parte la un ospăț (1). 7 smf Persoană care servește la o masă.

OSPĂTĂTÓR, -OÁRE, ospătători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. – Ospăta + suf. -tor.

OSPĂTĂTÓR, -OÁRE, ospătători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. – Ospăta + suf. -tor.

OSPĂTĂTÓR, -OÁRE, ospătători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. (Atestat în forma ospătitor) în calitatea sa de ospătitor strigă cu un glas ascuțit și obraznic: aduceți ciorba, bre! FILIMON, C. 163. – Variantă: ospătitór, -oáre s. m. și f.

ospătător m. cel ce dă un ospăț.

ospătătoriu, ~oare a vz ospătător

OSPĂTITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. ospătător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ospătătór (înv.) s. m., pl. ospătătóri

ospătătór s. m., pl. ospătătóri

Intrare: ospătător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătător
  • ospătătorul
  • ospătătoru‑
plural
  • ospătători
  • ospătătorii
genitiv-dativ singular
  • ospătător
  • ospătătorului
plural
  • ospătători
  • ospătătorilor
vocativ singular
  • ospătătorule
plural
  • ospătătorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătitor
  • ospătitorul
plural
  • ospătitori
  • ospătitorii
genitiv-dativ singular
  • ospătitor
  • ospătitorului
plural
  • ospătitori
  • ospătitorilor
vocativ singular
  • ospătitorule
plural
  • ospătitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ospătător, -oare ospătătoare ospătător ospătitoare ospătitor

  • 1. învechit Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În calitatea sa de ospătitor strigă cu un glas ascuțit și obraznic: aduceți ciorba, bre! FILIMON, C. 163.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ospăta + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09