11 definiții pentru osificație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSIFICÁȚIE, osificații, s. f. Osificare. – Din fr. ossification.

OSIFICÁȚIE, osificații, s. f. Osificare. – Din fr. ossification.

osificație sf [At: KRETZULESCU, A. 13/4 / V: (iuz) ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr ossification] Osificare.

OSIFICÁȚIE s.f. Osificare. [Gen. -iei. / < fr. ossification].

OSIFICÁȚIE s. f. osificare. (< fr. ossification)

*osificațiúne f. (d. osific). Acțiunea de a osifica. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osificáție (-ți-e) s. f., art. osificáția (-ți-a), g.-d. art. osificáției; pl. osificáții, art. osificáțiile (-ți-i-)

osificáție s. f. (sil. -ți-e), art. osificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. osificáției; pl. osificáții, art. osificáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSIFICAȚIE s. osificare, osteogeneză. (~ unui țesut.)

Intrare: osificație
osificație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osificație
  • osificația
plural
  • osificații
  • osificațiile
genitiv-dativ singular
  • osificații
  • osificației
plural
  • osificații
  • osificațiilor
vocativ singular
plural

osificație

etimologie: