oscilo- [At: DN³ / V: oscil- / E: fr, it oscilo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Oscilație. 2 Oscilator.

OSCILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „oscilație”, „oscilator”, „oscilatoriu”. [Var. oscil-. / < fr., it. oscilo-, cf. lat. oscillatio, fr. oscillation, it. oscillazione].

OSCIL(O)- elem. „oscilație”. (< fr. oscill/o/-, cf. lat. oscillare, a se balansa)

oscil- ec vz oscilo-

OSCIL- v. oscilo-.

OSCILO- „oscilație, oscilant”. ◊ L. oscillo, are „a se balansa, a se legăna” > fr. oscillo-, engl. id., it. id. > rom. oscilo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., aparat care permite înregistrarea grafică a vibrațiilor unui curent electric variabil în funcție de timp; ~grafie (v. -grafie), s. f., operație de înregistrare a oscilațiilor cu ajutorul oscilografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă care apare pe ecranul unui oscilograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea variațiilor presiunii arteriale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care servește la observarea vizuală a curbei care reprezintă variațiile periodice ale presiunii arteriale; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de apropiere sau de îndepărtare a unor organisme introduse într-un mediu prin care trece un curent electric.

OSCIL-, v. OSCILO-. □ ~opsie (v. -opsie), s. f., vedere oscilantă.