2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.

OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.

oscilator, ~oare [At: STAMATI, F. 33/8 / V: (reg) ~lător / Pl: ~i, ~oare / E: oscila + -tor] 1-2 a Oscilatoriu (1-2). 3 sn Sistem fizic care efectuează oscilații (1). 4 sn Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electrice.

OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. Aparat care produce oscilații (mecanice, electromagnetice).

OSCILATÓR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilațiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. // adj. V. oscilatoriu. [< fr. oscillateur].

OSCILATÓR, -OÁRE s. n. 1. sistem fizic care efectuează oscilații. 2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice. (< fr. oscillateur)

OSCILATÓR ~oáre n. Dispozitiv tehnic care generează oscilații. /a oscila + suf. ~tor

oscilător, ~oare a vz oscilator[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz oscillator LauraGellner

*oscilatóriŭ, -ie adj. (lat. științific oscillatorius). Care e de natura oscilațiuniĭ: mișcare oscilatorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oscilatór s. n., pl. oscilatoáre

oscilatór adj. m., pl. oscilatóri; f. sg. și pl. oscilatoáre

oscilatór s. n., pl. oscilatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: oscilator
oscilator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscilator
  • oscilatorul
  • oscilatoru‑
plural
  • oscilatoare
  • oscilatoarele
genitiv-dativ singular
  • oscilator
  • oscilatorului
plural
  • oscilatoare
  • oscilatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: oscilător
oscilător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oscilator

  • 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: vibrator (s.n.)
    • 2.1. Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Unele dicționare indică și sens adjectival.
    surse: dexonline

etimologie:

  • Oscila + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză oscillateur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN