dexonline

osârdnici vr [At: (a. 1824) CAT. MAN. I, 262 / Pzi: ~cesc / E: osârdnic] (Îvr) A-și da silința.

OSÂRDNIC, -Ă, osârdnici, -ce, adj. (Înv.) Zelos, sârguincios. – Din sl. usrŭdinikŭ.

osârdnic, ~ă a [At: (a. 1698) IORGA / Pl: ~ici, ~ice / E: slv оусръдьникъ] (Înv) Sârguincios.

osîrdnic, -ă adj. (vsl. usrŭdĭnŭ). Vechĭ. Harnic, asiduŭ.

osârdnic (înv.) (desp. -sârd-nic) adj. m., pl. osârdnici; f. osârdnică, pl. osârdnice

osârdnic (înv.) (-sârd-nic) adj. m., pl. osârdnici; f. osârdnică, pl. osârdnice

osârdnic adj. m. (sil. mf. -sârd-), pl. osârdnici; f. sg. osârdnică, pl. osârdnice

OSÂRDNICI vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

osîrdnici vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

Intrare: osârdnici

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) osârdnici	osârdnicire	osârdnicit osârdnicitu‑	osârdnicind osârdnicindu‑	singular	plural
		(a) osârdnici	osârdnicire	osârdnicit osârdnicitu‑	osârdnicind osârdnicindu‑	osârdnicește	osârdniciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	osârdnicesc	(să) osârdnicesc	osârdniceam	osârdnicii	osârdnicisem
	a II-a (tu)	osârdnicești	(să) osârdnicești	osârdniceai	osârdniciși	osârdniciseși
	a III-a (el, ea)	osârdnicește	(să) osârdnicească	osârdnicea	osârdnici	osârdnicise
plural	I (noi)	osârdnicim	(să) osârdnicim	osârdniceam	osârdnicirăm	osârdniciserăm osârdnicisem
	a II-a (voi)	osârdniciți	(să) osârdniciți	osârdniceați	osârdnicirăți	osârdniciserăți osârdniciseți
	a III-a (ei, ele)	osârdnicesc	(să) osârdnicească	osârdniceau	osârdniciră	osârdniciseră

Intrare: osârdnic

osârdnic adjectiv

adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	osârdnic	osârdnicul osârdnicu‑	osârdnică	osârdnica
nominativ-acuzativ	plural	osârdnici	osârdnicii	osârdnice	osârdnicele
genitiv-dativ	singular	osârdnic	osârdnicului	osârdnice	osârdnicei
genitiv-dativ	plural	osârdnici	osârdnicilor	osârdnice	osârdnicelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.