5 definiții pentru osânditor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSÂNDITÓR, -OÁRE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. -tor.
OSÂNDITÓR, -OÁRE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
osânditor, ~oare smf, a [At: GALACTION, G. A. I, 252 / Pl: ~i, ~oare / E: osândi + -tor] (Rar) 1-4 (Persoană) care condamnă pe cineva (printr-o sentință judecătorească). 5-6 (Persoană) care dezaprobă pe cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSÂNDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care osândește, condamnă; pedepsitor. /a (se) osândi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
osânditór (pop.) adj. m., pl. osânditóri; f. sg. și pl. osânditoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
osânditór adj. m., pl. osânditóri; f. sg. și pl. osânditoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||