6 definiții pentru ortostatism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ortostatism sns [At: DN3 / E: fr orthostatisme] (Med) Menținere a corpului în poziție verticală.

ORTOSTATÍSM s. n. (Med.) Menținere a corpului în poziția verticală. – Din fr. orthostatisme.

ORTOSTATÍSM s. n. (Med.) Menținere a corpului în poziția verticală. – Din fr. orthostatisme.

ORTOSTATÍSM s.m. Poziția verticală, în picioare, a corpului. [< fr. orthostatisme].

ORTOSTATÍSM s. n. poziție verticală a corpului uman. (< fr. orthostatisme)

ortostatísm s. m. (med.) Poziția verticală a corpului ◊ „Dacă vrei să fii cosmonaut [...] proba în centrifugă, proba de ortostatism (destinată să verifice reacțiile cardiovasculare la presiuni diferite), testul de verificare a integrității sistemului respiratoriu [...]” R.l. 18 II 78 p. 6 (din fr. orthostatisme; DZ; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ortostatism
ortostatism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortostatism
  • ortostatismul
  • ortostatismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ortostatism
  • ortostatismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)