2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ortóptică s. f. (med.) Ramură a oftalmologiei care se referă la corectarea tulburărilor vizuale datorate proastei coordonări a mișcărilor oculare (de pildă strabismul) ◊ „Secția de ortoptică a clinicii pe care o conduce profesorul Sachsenweger este una dintre cele mai bine dotate din Europa.” Sc. 17 IX 67 p. 4 (din fr. orthoptique; DMN 1971; DM)

ORTÓPTIC, -Ă, ortoptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). – Din fr. orthoptique.

ORTÓPTIC, -Ă, ortoptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). – Din fr. orthoptique.

ORTÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ortoptică. ♦ tratament ~ = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism. II. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii și tratamentul lor. (< fr. orthoptique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ortóptică (or-top-/ort-op-) s. f., g.-d. art. ortópticii

ortóptică s. f., g.-d. art. ortópticii

*ortóptic (or-top-/ort-op-) adj. m., pl. ortóptici; f. ortóptică, pl. ortóptice

ortóptic adj. m., pl. ortóptici; f. sg. ortóptică, pl. ortóptice

Intrare: ortoptică
  • silabație: or-top-, ort-op- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortoptică
  • ortoptica
plural
genitiv-dativ singular
  • ortoptici
  • ortopticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ortoptic
ortoptic adjectiv
  • silabație: or-top-tic, ort-op-tic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortoptic
  • ortopticul
  • ortopticu‑
  • ortoptică
  • ortoptica
plural
  • ortoptici
  • ortopticii
  • ortoptice
  • ortopticele
genitiv-dativ singular
  • ortoptic
  • ortopticului
  • ortoptice
  • ortopticei
plural
  • ortoptici
  • ortopticilor
  • ortoptice
  • ortopticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ortoptică

  • 1. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

ortoptic

  • 1. De ortoptică.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Tratament ortoptic = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism.
      surse: MDN '00

etimologie: