Definiția cu ID-ul 894356:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORTOMAN, -Ă, ortomani, -e, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (în turme). 2. (Despre haiduci) Chipeș, viteaz, mândru; ortomănos. 3. (Despre cai) Care aleargă bine; sprinten, focos. [Var.: iortoman, -ă adj.] – Et. nec.