14 definiții pentru ortomănesc iortomănesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ, ortomănești, adj. (Pop.) De ortoman, haiducesc. [Var.: iortomănesc, -eáscă adj.] – Ortoman + suf. -esc.

ortomănesc, ~ească a [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (îrg) io~ / Pl: ~ești / E: ortoman + -esc] (Pop) Haiducesc. corectată

ORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ, ortomănești, adj. (În poezia pop.) De ortoman, haiducesc. [Var.: iortomănésc, -eáscă adj.] – Ortoman + suf. -esc.

ORTOMĂNÉSC ~eáscă (~éști) rar (în poezia populară) Care este caracteristic pentru ortomani; propriu ortomanilor. /ortoman + suf. ~esc

IORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ortomănesc.

IORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ortomănesc.

iortomănesc, ~ească a vz ortomănesc

IORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ, iortomănești, adj. (Mai ales în baladele populare) Caracteristic voinicilor, haiducilor; haiducesc. V. ortoman. Bărbieri că aducea, Frumușel că mi-l rădea, Lăsa chică voinicească Și tîmplă iortomănească. PĂSCULESCU, L. P. 212. Că sus la munte la plai, Este pîinea voinicească Și leafa iortomănească. ȘEZ. III 216.

iortomănesc a. haiducesc, vitejesc: este pâinea voinicească și leafa iortomănească POP.

ĭortomán, -că adj. și s. (cp. cu turc. ĭurtmak și ĭortmak, a alerga în trap, a hoĭnări, și -man ca’n gîrtoman, hoțoman). Vest P. P. Puternic, voĭnic (GrS. 1937, 247). – În Serbia ĭoltoman, în Arg. (Lung. 71) hartoman, în est ortoman. – Ca adj. -ănésc, de ĭortoman; ca adv. -ănéște. V. lotroman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ortomănésc (pop.) adj. m., f. ortomăneáscă; pl. m. și f. ortomănéști

ortomănésc adj. m., f. ortomăneáscă; pl. m. și f. ortomănéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORTOMĂNÉSC adj. v. haiducesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iortomănésc, adj. m. (înv.; despre haiduci) haiducesc, vitejesc.

Intrare: ortomănesc
ortomănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortomănesc
  • ortomănescul
  • ortomănescu‑
  • ortomănească
  • ortomăneasca
plural
  • ortomănești
  • ortomăneștii
  • ortomănești
  • ortomăneștile
genitiv-dativ singular
  • ortomănesc
  • ortomănescului
  • ortomănești
  • ortomăneștii
plural
  • ortomănești
  • ortomăneștilor
  • ortomănești
  • ortomăneștilor
vocativ singular
plural
iortomănesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iortomănesc
  • iortomănescul
  • iortomănescu‑
  • iortomănească
  • iortomăneasca
plural
  • iortomănești
  • iortomăneștii
  • iortomănești
  • iortomăneștile
genitiv-dativ singular
  • iortomănesc
  • iortomănescului
  • iortomănești
  • iortomăneștii
plural
  • iortomănești
  • iortomăneștilor
  • iortomănești
  • iortomăneștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ortomănesc iortomănesc

  • 1. popular De ortoman.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: haiducesc 2 exemple
    exemple
    • Bărbieri că aducea, Frumușel că mi-l rădea, Lăsa chică voinicească Și tîmplă iortomănească. PĂSCULESCU, L. P. 212.
      surse: DLRLC
    • Că sus la munte la plai, Este pîinea voinicească Și leafa iortomănească. ȘEZ. III 216.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ortoman + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09