órie și hórie f. (cp. cu lat. horia, luntre de pescar, și turc. oria, pătrat [la cărțile de joc], cum cam e și forma oriiĭ). Munt. Mold. Plasă maĭ mare (lungă de vre-o 6 metri și lată de 5) pe care o poartă doĭ oamenĭ din doŭă luntri. (Poate fi întinsă și pe doŭă prăjinĭ care se deschid ca un foarfece și se poartă pe fundu apeĭ de un singur om dintr’o luntre). V. năvod.