organicism sn [At: DN³ / E: fr organicisme] 1 Curent sociologic, al cărui inițiator a fost Spencer, după care societatea omenească este un organism analog cu cel uman. 2 Teorie idealistă în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. 3 Teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică.