organ² sn [At: CANTEMIR, ap. HEM. 385 / Pl: ~e și (nob sm) ~i / E: ngr ὄργανον, it organo, lat organum, fr organe, ger Organ, rs орган] 1 Parte din corpul unei ființe, prin care se realizează una sau mai multe funcții vitale. 2 Gură. 3 (Pex) Voce. 4 Parte componentă a unui mecanism, a unui aparat sau a unei mașini, alcătuită din una sau mai multe piese, care îndeplinește o anumită funcțiune. 5 (Înv; fig) Instrument de acțiune, de comunicare etc. 6 (Pex) Exponent. 7 (Pex) Mijlocitor. 8 (Șîs) ~ de presă Ziar. 9 (Îas) Revistă. 10 (Înv; lpl) Material didactic. 11 (Înv, lpl) Rechizite. 12 Grup de persoane care îndeplinesc o funcție politică, administrativă, științifică etc.