9 definiții pentru oreadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [Pr.: -re-a-] – Din fr. oréade.

OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [Pr.: -re-a-] – Din fr. oréade.

orea sf [At: DLR / P: ~re-a~ / Pl: ? / E: nct] Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri.

OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologie care locuia prin munți și prin peșteri.

OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte].

OREÁDĂ RE-A-/ s. f. (mit.) nimfă a munților și peșterilor. (< fr. oréade)

*oreádă (ea 2 sil.) f., pl. e (vgr. oreiás, -ádos, d. óros, munte; lat. oréas, oréadis). Mit. Zînă de munte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oreádă (-re-a-) s. f., g.-d. art. oreádei; pl. oreáde

oreádă s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. oreádei; pl. oreáde

Intrare: oreadă
  • silabație: o-re-a-dă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orea
  • oreada
plural
  • oreade
  • oreadele
genitiv-dativ singular
  • oreade
  • oreadei
plural
  • oreade
  • oreadelor
vocativ singular
plural

oreadă

  • 1. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: