ordonanță sf [At: AXINTE URICARIUL, LET. II, 159/34 / V: (înv) ~nsă, ~ție, (reg) ordonanț sm, ~nt sm, (îrg) ~dinanț sm / Pl: ~țe / E: fr ordonnance] 1 Dispoziție administrativă, judecătorească etc. 2 (Îs) ~ prezidențială Măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru prevenirea unei pagube ireparabile. 3 (Îs) ~ de urgență Hotărâre guvernamentală emisă în situații speciale. 4 (Înv; îs) ~ de plată Ordin de plată. 5 Decorație. 6 (Mil; iuz; îs) Ofițer de ~ Ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. 7 (Înv) Sentință judecătorească. 8 (Îvr) Ordin de zi. 9 (Înv) Rețetă medicală. 10 (Înv; șîs Soldat de ~) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale. 11 (Reg, îf ordonanț) Factor poștal. 12 (Rar) Aranjare a elementelor unei opere de artă, ale unei construcții etc.