4 definiții pentru ord
Explicative DEX
ord1 sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~uri / E: ns cf lat ordo, ger Horde] (Trs; asr) Rând.
Sinonime
ORD s. v. rând, șir, șirag.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ord s. v. RÎND. ȘIR. ȘIRAG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
ord, orduri, s.n. (înv.) Ordin (bisericesc) de cavaleri-călugări: „…în anul 1211, de abia 12 ani după înființarea ordului (teuton) au primit de la regale Andrea II țeara Bărsei, de a o apăra în contra cumanilor” (Mihaly, 1900: 6; dipl. 2). – Cf. ordin (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: ord
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „ord” (14 clipuri)
Clipul 1 / 14