Definiția cu ID-ul 1350358:
Regionalisme / arhaisme
ord, orduri, s.n. (înv.) Ordin (bisericesc) de cavaleri-călugări: „…în anul 1211, de abia 12 ani după înființarea ordului (teuton) au primit de la regale Andrea II țeara Bărsei, de a o apăra în contra cumanilor” (Mihaly, 1900: 6; dipl. 2). – Cf. ordin (MDA).
Exemple de pronunție a termenului „ord” (14 clipuri)
Clipul 1 / 14