Definiția cu ID-ul 1159010:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orbeț, ~eață [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 36 / V: (reg) ~ete, urbete sm / Pl: ~i, ~e / E: orb2 + -eț] 1-4 smf, a (Îvp) (Ființă) care nu vede (bine) Si: orb2 (1). 5-8 smf, a Cerșetor (orb). 9-10 smf, a (Pex) (Om) sărăntoc. 11 sm (Pfm; îe) A se bate ca ~ii A se bate cu furie. 12-13 smf, a (Persoană) fără căpătâi Si: secătură, ticălos. 14 sm (Șîc ~etele pământului) Specie de mamifer rozător, caracterizat prin ochii ascunși sub piele, prin lipsa pavilionului urechii și prin incisivii și ghearele mari, care duce o viață subterană Si: (reg) cățelul-pământului, grivan, porcuț, țâncul-pământului (Spalax microphtalmus). 15 sm (Reg) Cârtiță. 16[1] sm (Reg) Șarpe-orb. corectat(ă)

  1. În original, greșit numerotat: 12 LauraGellner