6 definiții pentru oraj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÁJ, oraje, s. n. (Met.) Fulger însoțit de tunet; furtună. – Din fr. orage.

oraj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr orage] (Met; frm) Fulger însoțit de tunet.

ORÁJ, oraje, s. n. (Met.) Fulger însoțit de tunet. – Din fr. orage.

ORÁJ s.n. (Met.) Furtună, vijelie. [< fr. orage].

ORÁJ s. n. (met.) furtună, vijelie. (< fr. orage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: oraj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oraj
  • orajul
  • oraju‑
plural
  • oraje
  • orajele
genitiv-dativ singular
  • oraj
  • orajului
plural
  • oraje
  • orajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oraj

etimologie: