35 de definiții pentru oraș (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oraș sn [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / V: (înv) ur~ / Pl: ~e și (reg) ~uri / E: mg város] 1 Așezare importantă, cu populație numeroasă, cu întreprinderi și instituții, constituind, de obicei, un centru industrial, comercial, cultural, politic și administrativ Si: (înv) cetate, târg, urbe. 2 (Îs) Haine de ~ Haine mai bune decât cele de lucru. 3 (Îas) Haine croite după moda de la oraș. 4 (Reg; îcs) De-a ~ul Oină. 5 (Îla) De ~ Care provine din oraș (1). 6 (Îal) Care are caracteristicile orașului (1). 7 (Pop; îe) A trăi ca vițelul la ~ A trăi foarte rău. 8 (Prc) Parte centrală a unui oraș Si: centru. 9 Locuitori ai unui oraș (1).

ORÁȘ, orașe, s. n. 1. Formă complexă de așezare umană, având multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe. ◊ Loc. adj. De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș. ◊ Haine de oraș = a) haine mai bune decât cele de lucru; b) haine croite după moda de la oraș. 2. P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). – Din magh. város.

ORÁȘ, orașe, s. n. 1. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe. ◊ Loc. adj. De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș. ◊ Haine de oraș = a) haine mai bune decât cele de lucru; b) haine orășenești, croite după moda de la oraș. 2. P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). – Din magh. város.

ORÁȘ, orașe, s. n. 1. Așezare omenească importantă, cu populație numeroasă, cu întreprinderi și instituții, care constituie un centru industrial, comercial, cultural, politic și administrativ. Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată Sub cerul țării înstelat? Frunză, Z. 40. Nu-i drăguț frumos c-al meu, Nici în sat, nici în oraș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30. Oraș deschis v. deschis.Loc. adj. (în opoziție cu de țară) De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile orașului. Marfă de oraș. (Expr.) Haine de oraș = a) (spre deosebire de haine de seară, de sărbătoare) haine mai bune decît cele de lucru și mai proaste decît cele de gală; b) haine orășenești, croite după moda de la oraș. 2. (Prin restricție) Partea centrală a unui oraș (1); centru. Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard spre oraș. REBREANU, R. II 224. 3. Locuitorii unei astfel de așezări. Orașul rîde și petrece, Huiește-n chihot. BENIUC, V. 34. Orașul întreg, măria-ta, Expiră în durerea morții. ALECSANDRI, T. II 179.

ORÁȘ ~e n. 1) Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial și cultural. 2) Partea centrală a unei astfel de localități (în raport cu periferiile). ◊ A pleca în ~ a se duce în centrul orașului. 3) Populația unei astfel de localități. /<ung. város

oraș n. 1. adunarea unui mare număr de case rânduite pe uliți; 2. locuitorii orașului: tot orașul e în fierbere. [Ung. VÁROS].

oráș n., pl. e (ung. város, de unde și bg. sîrb. varoš, oraș; turc. varoš, suburbie, alb. varróš, ngr. varósi). Asociațiunea unuĭ mare număr de case și curțĭ aliniate pe laturile stradelor: orașele Statelor Unite s’aŭ dezvoltat răpede. Locuitoriĭ unuĭ oraș: tot orașu e în picĭoare. Ședere la oraș, modu de vĭață al orășenilor: orașu te slăbește. Orașu etern, Roma: orașu sfînt, Ĭerusalimu, Medina, Meca, Roma, după religiunĭ. La oraș, într’un oraș (în opoz. cu la țară). În oraș, nu acasă: Acasă-ĭ boĭeru? – Nu. E în oraș. – În Serbia vároș (după sîrb.). V. cetate, urbe, sat.

cartiér-oráș s. n. Cartier cu o mare extindere ◊ Cartier-oraș. De ce oraș? Pentru că noul cartier va fi, ca număr de apartamente, cât un oraș, de pildă cât Sibiul.” Sc. 23 II 62 p. 3. ◊ „La Suceava, numele de «Arini» definea o mahala insalubră. «Arini» este astăzi numele unui cartier-oraș, al unui spațiu urban de cea mai aleasă modernitate.” Sc. 2 IV 75 p. 2; v. și alb-argintiu (din cartier + oraș; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 232)

oráș-capitálă s. n. Oraș cu funcție de capitală a unei țări ◊ „Ne-a prezentat fotografiile «din copilărie» ale orașului-capitală la rubrica «Bucureștiul necunoscut».” R.lit. 20 III 75 p. 16. ◊ „Nici unul din aceste locuri nu mai poate răspunde astăzi, cu demnitate, noului profil al orașului-capitală. Sc. 27 IV 77 p. 1 (din oraș + capitală)

oráș-dormitór s. n.„Zeci de familii părăsesc zilnic cartierele în care locuiesc, în care s-au născut, populând orașele-satelit din jurul Capitalei, așa-numitele «orașe-dormitoare», lipsite de infrastructura comercială și culturală care conferă Parisului specificul și farmecul său.” Sc. 26 XII 75 p. 4 (din oraș + dormitor, după fr. ville [cité] dortoir; PR 1955)

oráș-eróu s. n. Oraș ai cărui locuitori s-au comportat vitejește (în timpul războiului) ◊ „Zi de zi, leningrădenii adaugă frumuseților orașului-erou perle ale viitorului.” Sc. 10 I 63 p. 3. ◊ „Președintele R.S. F. Iugoslavia, I.B. Tito, a înmânat, în cadrul unei mari adunări populare, ordinul de oraș-erou localității Divar din Bosnia.” Sc. 6 VI 74 p. 6; v. și 28 VII 63 p. 4 (din oraș + erou, după rus. gorod-gheroi; OSRI)

oráș-gigánt s. n. Oraș de mari proporții ◊ „Dacă mai dorim ca pădurile și câmpiile, micile orășele istorice și vechile cartiere de locuit să rămână pe locurile lor [...] dacă nu vrem să locuim în orașe-gigant întinse pe 500 de mile, orașe fără început și fără sfârșit, atunci ieșirea este una singură [...]” I.B. 14 VI 72 p. 4. ◊ Orașe-gigant. Ciudad de Mexico va fi orașul cel mai populat în anul 2000, cu 32 milioane de locuitori.” Sc. 5 I 77 p. 5; v. și I.B. 5 IV 84 p. 8 (din oraș + gigant)

oráș-grădínă s. n. Oraș plin de verdeață, ca o grădină ◊ „În mine crește tot mai puternic sentimentul de mândrie pentru orașele-grădini din patria mea.” Gaz. lit. 23 II 61 p. 8. ◊ „La Nashville m-am întâlnit deodată cu un oraș-grădină. Sec. 20 6/66 p. 187. ◊ „Cald omagiu adus orașului-grădină, filmul capătă în cele din urmă atributele unui poem scris într-o frumoasă clipă de inspirație.” I.B. 5 III 75 p. 2; v. și Sc. 27 V 63 p. 6, Cont 20 VI 69 p. 4, Sc. 13 XII 75 p. 4 (din oraș + grădină)

oráș-laboratór s. n. Mică localitate structurată în jurul unui mare laborator (aici de producere a drogurilor) ◊ „Poliția panameză a descoperit ascuns într-o zonă de păduri [...] un adevărat oraș-laborator specializat în producerea drogurilor [...]” R.l. 1 VI 84 p. 6. ◊ „A.C.M. [este] considerat drept unul dintre principalii responsabili ai construcției «orașului-laborator al drogului», recent descoperit la frontiera dintre cele două țări.” R.l. 15 VI 84 p. 6 //din oraș + laborator//

oráș-mamút s. n. Oraș de mari proporții ◊ „[...] a vizitat recent New Yorkul. A dorit, firește, ca în limita timpului fixat să cunoască cât mai mult orașul-mamut. Fl. 4 VII 70 p. 32. ◊ „Se apreciază că pe harta acestei regiuni vor apărea adevărate orașe-mamut, cu populații de până la 40 milioane de locuitori.” Sc. 19 X 75 p. 6 (din oraș + mamut)

oráș-martír s. n. Oraș care a avut mult de suferit ◊ „[...] listele cu semnături [urmează] a fi depuse în orașul-martir [Hiroshima] exact în ziua celei de-a 40-a comemorări a tragediei pe care a trăit-o.” Sc. 12 XII 84 p. 6. ◊ „În orașul-martir Timișoara a avut loc un impresionant marș.” R.l. 8 V 90 p. 2 (din oraș + martir)

oráș-monumént s. n. Oraș cu numeroase monumente; oraș care prin el însuși este un monument ◊ „Cu tot caracterul său de «oraș-monument» Leningradul este mereu tânăr.” Sc. 6 XI 63 p. 3. ◊ Orașe-monumente [...] monumente ale civilizației umane: Persepolis și Veneția.” I.B. 22 I 72 p. 2. ◊ „Veneția este un oraș-monument, o splendidă concretizare a imaginației și frumosului.” Lit. 3234/95 p. 1 (din oraș + monument)

oráș-muzéu s. n. Oraș cu numeroase instituții de interes artistic, istoric etc; oraș care prin el însuși este un muzeu ◊ „Un oraș-muzeu” [Viena] Sc. 14 XI 62 p. 3. ◊ „Am avut sentimentul, după ce am văzut castelul de la Wawel din Cracovia și apoi vechiul colegiu, că mă aflu într-un mare oraș-muzeu în care istoria apasă implacabil pe ziduri.” R.l. 20 VII 74 p. 6. ◊ „Ravenna, oraș-muzeu” I.B. 18 VI 87 p. 2; v. și Cont. 28 IX 67 p. 5, 27 VIII 73 p. 12, R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din oraș + muzeu, după fr. ville-musée)

oráș-pórt s. n. Oraș care trăiește mai ales prin portul său ◊ „Miercuri, orașul-port Genova a rămas paralizat de greva generală.” Sc. 7 X 66 p. 6. ◊ „Am colindat marile orașe-porturi Livorno și Marsilia, în care se întrepătrund vechiul și modernul.” I.B. 5 I 71 p. 4. ◊ „60 de piese de o inestimabilă valoare au fost donate recent muzeului din Bombay de către serviciul vamal al marelui oraș-port. Sc. 23 IX 76 p. 6; v. și Cont. 21 XI 69 p. 10, Sc. 29 I 73 p. 4, R.l. 7 V 74 p. 2, 4 XII 87 p. 6 (din oraș + port)

oráș-satelít s. n. Oraș nou, creat lângă alt oraș mai mare, menit să-l descongestioneze pe acesta din urmă ◊ „[Krinkovo] primul oraș-satelit al Moscovei.” I.B. 20 VI 61 p. 3. ◊ „Zilele trecute a fost dat în folosință primul bloc din orașul-satelit Colibași.” Sc. 26 III 74 p. 2. ◊ „În apropierea orașului Assuan [...] se va construi un oraș-satelit proiectat pentru un milion de locuitori.” I.B. 26 IV 84 p. 4; v. și 20 VI 61 p. 3, Cont. 17 XII 65 p. 10, Sc. 9 III 67 p. 6; v. și oraș-dormitor (din oraș + satelit, după fr. ville-satellite; cf. engl. town satellite, germ. Satellitenstadt, rus. gorod-satellit; BD 1967, DTP)

arată toate definițiile

Intrare: oraș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oraș
  • orașul
  • orașu‑
plural
  • orașe
  • orașele
genitiv-dativ singular
  • oraș
  • orașului
plural
  • orașe
  • orașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oraș

  • 1. Formă complexă de așezare umană, având multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: urbe diminutive: orășel 2 exemple
    exemple
    • Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată Sub cerul țării înstelat? FRUNZĂ, Z. 40.
      surse: DLRLC
    • Nu-i drăguț frumos c-al meu, Nici în sat, nici în oraș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Oraș deschis.
      surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Marfă de oraș.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adjectivală Haine de oraș = haine mai bune decât cele de lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. locuțiune adjectivală Haine de oraș = haine croite după moda de la oraș.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. prin restricție Partea centrală a unui oraș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: centru (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard spre oraș. REBREANU, R. II 224.
      surse: DLRLC
  • 3. Populația, locuitorii unui oraș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Orașul rîde și petrece, Huiește-n chihot. BENIUC, V. 34.
      surse: DLRLC
    • Orașul întreg, măria-ta, Expiră în durerea morții. ALECSANDRI, T. II 179.
      surse: DLRLC

etimologie: