14 definiții pentru opulent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

opulent, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 231 / Pl: ~nți, ~e / E: fr opulent, lat opulentus] 1 (Liv) Bogat. 2 Îmbelșugat. 3 (Fig) Voluminos.

OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livresc) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos.

OPULÉNT, -Ă adj. (Liv.) Îmbelșugat, bogat, abundent. [< fr. opulent, lat. opulentus].

OPULÉNT, -Ă adj. îmbelșugat, bogat, abundent. (< fr. opulent, lat. opulentus)

OPULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă bogăție; excesiv de bogat. Regiune ~tă. Viață ~tă. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care se caracterizează, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulență; corpolent. Femeie ~tă. /<fr. opulent, lat. opulentus

opulent a. foarte avut sau puternic.

*opulént, -ă adj. (lat. opulentus, d. ops, pl. opes, avere, bogăție, de unde vine *co-opia, copia, abundanță, și copiosus, copios). Bogat, sumptuos, magnific: palat opulent. Adv. Cu opulență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte

opulént adj. m., pl. opulénți; f. sg. opuléntă, pl. opulénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPULÉNT adj. v. bogat, îmbelșugat.

opulent adj. v. BOGAT. ÎMBELȘUGAT.

Intrare: opulent
opulent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opulent
  • opulentul
  • opulentu‑
  • opulentă
  • opulenta
plural
  • opulenți
  • opulenții
  • opulente
  • opulentele
genitiv-dativ singular
  • opulent
  • opulentului
  • opulente
  • opulentei
plural
  • opulenți
  • opulenților
  • opulente
  • opulentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opulent

etimologie: