2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

optimist, ~ă [At: VASICI, M. I, 192 / Pl: ~iști și (iuz) ~i, ~e / E: fr optimiste] 1-4 smf, a (Persoană) care manifestă optimism (2-3). 5-6 smf, a (Adept) al optimismului (1). 7 a Care se bazează pe optimism (2).

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj. (În opoziție cu pesimist) Care manifestă optimism. Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194. Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144. Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era I aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91.

OPTIMÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care manifestă optimism. [< fr. optimiste].

OPTIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă optimism. (< fr. optimiste)

OPTIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care manifestă optimism. /<fr. optimiste

OPTIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de optimism; propriu optimismului. /<fr. optimiste

optimist a. ce ține de optimism: teorii optimiste. ║ m. cel ce iea [!] toate de bune.

*optimíst, -ă s. (d. lat. óptimus, foarte bun). Adept al optimizmuluĭ, cel ce vede toate’n bine. Adj. Relativ la optimizm: opiniune optimistă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

optimist adj. m., s. m., pl. optimiști; adj. f., s. f. optimistă, pl. optimiste

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; f. sg. optimístă, pl. optimíste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: optimistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimistă
  • optimista
plural
  • optimiste
  • optimistele
genitiv-dativ singular
  • optimiste
  • optimistei
plural
  • optimiste
  • optimistelor
vocativ singular
  • optimistă
  • optimisto
plural
  • optimistelor
Intrare: optimist (adj.)
optimist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimist
  • optimistul
  • optimistu‑
  • optimistă
  • optimista
plural
  • optimiști
  • optimiștii
  • optimiste
  • optimistele
genitiv-dativ singular
  • optimist
  • optimistului
  • optimiste
  • optimistei
plural
  • optimiști
  • optimiștilor
  • optimiste
  • optimistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

optimist, optimistăadjectiv

  • 1. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194. DLRLC
    • format_quote Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144. DLRLC
    • format_quote Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91. DLRLC
etimologie:

optimist, optimiștisubstantiv masculin
optimistă, optimistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care manifestă optimism. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.