2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

optimist, ~ă [At: VASICI, M. I, 192 / Pl: ~iști și (iuz) ~i, ~e / E: fr optimiste] 1-4 smf, a (Persoană) care manifestă optimism (2-3). 5-6 smf, a (Adept) al optimismului (1). 7 a Care se bazează pe optimism (2).

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj. (În opoziție cu pesimist) Care manifestă optimism. Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194. Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144. Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era I aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91.

OPTIMÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care manifestă optimism. [< fr. optimiste].

OPTIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă optimism. (< fr. optimiste)

OPTIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de optimism; propriu optimismului. /<fr. optimiste

OPTIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care manifestă optimism. /<fr. optimiste

optimist a. ce ține de optimism: teorii optimiste. ║ m. cel ce iea [!] toate de bune.

*optimíst, -ă s. (d. lat. óptimus, foarte bun). Adept al optimizmuluĭ, cel ce vede toate’n bine. Adj. Relativ la optimizm: opiniune optimistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; f. sg. optimístă, pl. optimíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Optimist ≠ pesimist, sceptic

Intrare: optimistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimistă
  • optimista
plural
  • optimiste
  • optimistele
genitiv-dativ singular
  • optimiste
  • optimistei
plural
  • optimiste
  • optimistelor
vocativ singular
  • optimistă
  • optimisto
plural
  • optimistelor
Intrare: optimist (adj.)
optimist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimist
  • optimistul
  • optimistu‑
  • optimistă
  • optimista
plural
  • optimiști
  • optimiștii
  • optimiste
  • optimistele
genitiv-dativ singular
  • optimist
  • optimistului
  • optimiste
  • optimistei
plural
  • optimiști
  • optimiștilor
  • optimiste
  • optimistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

optimist (adj.)

  • 1. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: pesimist sceptic 3 exemple
    exemple
    • Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194.
      surse: DLRLC
    • Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144.
      surse: DLRLC
    • Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

optimist, -ă (persoană) optimist optimistă

  • 1. Persoană care manifestă optimism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: