*óptic, -ă adj. (vgr. optikós, lat. ópticus, rudă cu Cicl-op, mi-op. V. ochĭ). Relativ la viziune saŭ la ochĭ: iluziune optică, nerv optic. Unghĭ optic saŭ de viziune, unghĭ care-șĭ are vîrfu la ochĭu observatoruluĭ și ale căruĭ laturĭ trec pin capetele uneĭ liniĭ închipuite. S. m. și f. Persoană pricepută în optică. Fabricant saŭ vînzător de instrumente optice (optician). S. f. Acea parte a fiziciĭ care tratează despre legile luminiĭ și viziuniĭ. Perspectivă, aspectu obĭectelor văzute de la distanță: iluziune de optică. Carte care tratează despre lumină și văz: optica luĭ Newton. Adv. În mod optic, din punctu de vedere optic.