optic¹, ~ă a [At: AR (1829), 258²/28 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr optique] 1-2 a Care ține (de fenomenele luminii sau) de senzațiile vizuale Si: (înv) opticesc (1-2). 3-4 a Referitor (la fenomenele luminii sau) la senzațiile vizuale Si: (înv) opticesc (3-4). 5 a Care ține de organele vizuale Si: (înv) opticesc (5). 6 a (Îs) Centru ~ Punct de pe axa unei lentile, către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 7 a (Îs) Nerv ~ Nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul nervos respectiv al creierului. 8 sf Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei și absorbției ei, cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe. 9 sf Parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiațiilor de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). 10 sf (Îs) ~ electronică Domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 11-13 a Care se folosește în optică (8-10). 14 sf (Fig) Fel de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele.