optație (lat. optatio „dorință”), figură în care se enunță exclamativ o dorință, adesea violentă, ca soluție ori ca răsplată a unei situații (I). O. poate fi de două feluri: 1. o. patetică, atunci când dorința se exprimă ca soluție unică a unei situații (eroice): „O, dare-ar Domnul să-mi îndrept Această mână ruptă, Să-mi vindec rănile din piept. Iar să mă-ntorc la luptă!” (V. Alecsandri) 2. o. urare, când dorința este generată de nevoia unei mulțumiri și țintește o răsplată morală: „Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine; Zilele tale să curgă tot zile lungi și senine; Iar nevoia să doboare pe-oricine-ți va fi dușman!... Rămâi sănătos, băiete! [...]” (B. P. Hasdeu)