9 definiții pentru opritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.

OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.

opritu sf [At: N. TEST. (1648), 167v/29 / Pl: ~ri / E: opri + -tură] 1 (Înv) Interdicție. 2 (Reg; ccr) Porțiune dintr-o pășune, rezervată pentru cosit și pe care este interzis păscutul. 3 (Reg) Grămadă de bușteni, crengi, vreascuri etc. aduse de apă și depuse la cotul unui râu, formând un stăvilar.

OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Regional) Porțiune dintr-o pădure de unde este interzis să se taie lemne. Pădurea cea maié, cu copacii ca butea de groși, a vîndut-o... iar acum a rămas numai o opritură. FILIMON, C. 130. ♦ Porțiune dintr-o pășune pe care n-au voie să pască vitele, fiind rezervată pentru cosit.

opritură f. 1. efectul opririi; 2. loc unde nu e permis a paște sau a cosi iarba: din pădurea cea mare a rămas numai o opritură FIL.

opritúră f., pl. ĭ. Efectu opririĭ. Braniște, pădure apărată de tăĭere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opritúră (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri

opritúră s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPRITÚRĂ s. apărătură, braniște. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

OPRITU s. apărătură, braniște. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

Intrare: opritură
opritură substantiv feminin
  • silabație: o-pri- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opritu
  • opritura
plural
  • oprituri
  • opriturile
genitiv-dativ singular
  • oprituri
  • opriturii
plural
  • oprituri
  • opriturilor
vocativ singular
plural

opritură

  • 1. regional Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apărătură braniște attach_file un exemplu
    exemple
    • Pădurea cea mare, cu copacii ca butea de groși, a vîndut-o... iar acum a rămas numai o opritură. FILIMON, C. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Opri + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09