opritor, ~oare [At: COD. VOR. 58/8 / V: (înv) ~iu a / Pl: (1) ~i, ~oare, (2, 9) ~oare, (2-8) ~i / E: opri + -tor] 1 a (Înv) Protector. 2 snf (Pop) Lanț sau curea de la ham, care ajută la comanda de oprire a animalelor de tracțiune. 3 sf (Pop; la car) Piedică. 4 sf (Reg) Dig. 5 sf Placă de lemn care acoperă parțial intrarea în strungă. 6 sf (Pop) Parte de deasupra a vetrei cuptorului, în care se opresc scânteile și fumul. 7 sf (Pes) Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței, pentru a împiedica ieșirea peștilor prinși. 8 sf (Pes; lpl) Pari care consolidează gardurile de pescuit. 9 sn Piesă sau dispozitiv care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat, a unui material etc.