oprire sf [At: PSALT. HUR. 57^v/2 / Pl: ~ri / E: opri] 1 Întrerupere a unei acțiuni, a unei mișcări Si: oprit¹ (1). 2 Rămânere pe loc Si: oprit¹ (2), staționare. 3 (Îlav) Fără ~ Neîntrerupt. 4 (Ccr) Stație. 5 Ținere pe loc Si: oprit¹ (3), reținere. 6 (Înv) Reținere forțată Si: oprit¹ (4), sechestrare. 7 (Înv) Arestare. 8 (Înv) Stăvilire. 9 Severitate. 10 Interzicere. 11 (Îvr) Autostăpânire. 12 (Îvr) Iertare. 13 (Îvr) Eliberare.