Definiția cu ID-ul 1013682:


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPRIRE s. I. 1. așezare, fixare, instalare, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. poposire, zăbovire. (~ lui într-un loc, pentru odihnă.) 3. popas, ședere, (înv.) poprire, șezămînt. (O ~ de două ore.) 4. haltă, popas, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~.) 5. escală, popas. (Nava a făcut o scurtă ~.) 6. staționare, staționat. (Loc de ~; ~ în fața spitalului este interzisă.) 7. stație. (~ de autobuze.) 8. stopare. (~ mașinii.) 9. frînare. (~ unui vehicul.) 10. închidere. (~ gazelor, a apei.) II. 1. curmare, încetare, potolire, (înv.) precurmare. (~ vîntului.) 2. încetare, întrerupere, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. contenire, încetare, întrerupere, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 4. curmare, întrerupere, (fig.) stăvilire. (~ scandalului.) III. 1. împiedicare, înfrînare, stăvilire. (~ avîntului tineresc.) 2. interzicere, împiedicare, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva undeva.) IV. 1. păstrare, reținere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. reținere, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) V. interzicere, proscriere. (~ duelului.)