9 definiții pentru opozabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable.

opozabil, ~ă a [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr opposable] 1 Care poate fi opus. 2 (D. un drept, un act juridic etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane decât de titularul dreptului sau de părțile aflate în litigiu. 3 (D. degetul mare al mâinii la hominide) Care se mișcă independent de celelalte patru și le poate atinge vârfurile, permițând efectuarea unor mișcări fine, precise.

OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească, un act juridic etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părți. – Din fr. opposable.

OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre o sentință judecătorească, o ordonanță, un act etc.) Care poate fi atacat făcîndu-se opoziție. Hotărîre opozabilă.

OPOZÁBIL, -Ă adj. 1. Care se poate opune. 2. (Despre o sentință, un act etc.) Care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție. [Cf. fr. opposable].

OPOZÁBIL, -Ă adj. 1. care poate fi opus, care se opune. 2. (despre o sentință, un act etc.) care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție. (< fr. opposable)

OPOZÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care se poate opune (unul altuia). 2) jur. (despre sentințe, drepturi etc.) Căruia i se poate opune ceva prin demersuri judiciare; care poate fi contestat. /<fr. opposable


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile

opozábil adj. m., pl. opozábili; f. sg. opozábilă,pl. opozábile

Intrare: opozabil
opozabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opozabil
  • opozabilul
  • opozabilu‑
  • opozabilă
  • opozabila
plural
  • opozabili
  • opozabilii
  • opozabile
  • opozabilele
genitiv-dativ singular
  • opozabil
  • opozabilului
  • opozabile
  • opozabilei
plural
  • opozabili
  • opozabililor
  • opozabile
  • opozabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opozabil

  • 1. Care poate fi opus, care se poate opune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Hotărâre opozabilă.
      surse: DLRLC

etimologie: