OPOZABIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable.

opozabil, ~ă a [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr opposable] 1 Care poate fi opus. 2 (D. un drept, un act juridic etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane decât de titularul dreptului sau de părțile aflate în litigiu. 3 (D. degetul mare al mâinii la hominide) Care se mișcă independent de celelalte patru și le poate atinge vârfurile, permițând efectuarea unor mișcări fine, precise.

OPOZABIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească, un act juridic etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părți. – Din fr. opposable.

OPOZABIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre o sentință judecătorească, o ordonanță, un act etc.) Care poate fi atacat făcîndu-se opoziție. Hotărîre opozabilă.

OPOZABIL, -Ă adj. 1. Care se poate opune. 2. (Despre o sentință, un act etc.) Care poate fi atacat în justiție, făcîndu-se opoziție. [Cf. fr. opposable].

OPOZABIL, -Ă adj. 1. care poate fi opus, care se opune. 2. (despre o sentință, un act etc.) care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție. (< fr. opposable)

OPOZABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care se poate opune (unul altuia). 2) jur. (despre sentințe, drepturi etc.) Căruia i se poate opune ceva prin demersuri judiciare; care poate fi contestat. /<fr. opposable

opozabil adj. m., pl. opozabili; f. opozabilă, pl. opozabile

opozabil adj. m., pl. opozabili; f. opozabilă, pl. opozabile

opozabil adj. m., pl. opozabili; f. sg. opozabilă,pl. opozabile