OPO-₂ „față, organe faciale”. ◊ gr. ops, opos „față” > fr. opo-, engl. id. > rom. opo-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru caracterizat prin fuziunea urechilor, prin prezența unei singure orbite și prin absența gurii și a nasului; ~didim (v. -didim), s. m., făt teratologic avînd o cutie craniană mică, însă două fețe distincte.