7 definiții pentru operetistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.

operetistic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: it operettistico] Referitor la operetă.

OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, de operetă. – Din it. operettistico.

OPERETÍSTIC, -Ă adj. (Muz.) De operetă. [< it. operettistico].

OPERETÍSTIC, -Ă adj. de operetă. ◊ (peior.) facil, sentimental. (< it. operettistico)

operetístic, -ă adj. (muz.) De operetă ◊ „Pericolul cel mai mare prevăzut, de altfel, de regizor, acela al căderii în parodie involuntară și operetistică, nu a putut fi evitat cu nici un chip, montarea suferind mereu în acest sens.” Cont. 21 I 72 p. 6. ◊ „Duetul operetistic susținut de către M.R. și R.Z.” R.lit. 2 IX 76 p. 16; v. și monodia. (din it. operettistico; Th. Hristea P.E. 123, I. Iordan în SCL 4/64 p. 419, atestare din 1960; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

operetístic adj. m., pl. operetístici; f. sg. operetístică, pl. operetístice

Intrare: operetistic
operetistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operetistic
  • operetisticul
  • operetisticu‑
  • operetistică
  • operetistica
plural
  • operetistici
  • operetisticii
  • operetistice
  • operetisticele
genitiv-dativ singular
  • operetistic
  • operetisticului
  • operetistice
  • operetisticei
plural
  • operetistici
  • operetisticilor
  • operetistice
  • operetisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

operetistic

etimologie: