3 definiții pentru operculiform


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPERCULIFÓRM, -Ă adj. opercular (2). (< germ. operculiform)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

operculifórm adj. m., pl. operculifórmi; f. sg. operculifórmă, pl. operculifórme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OPERCULI- „capac, opercul”. ◊ L. operculum „capac” > fr. operculi-, engl. id. > rom. operculi-.~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu un opercul; ~form (v. -form), adj., de forma unui opercul.

Intrare: operculiform
operculiform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operculiform
  • operculiformul
  • operculiformu‑
  • operculiformă
  • operculiforma
plural
  • operculiformi
  • operculiformii
  • operculiforme
  • operculiformele
genitiv-dativ singular
  • operculiform
  • operculiformului
  • operculiforme
  • operculiformei
plural
  • operculiformi
  • operculiformilor
  • operculiforme
  • operculiformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)