11 definiții pentru operant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant.

OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant.

operant, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. L. 188 / Pl: ~nți, ~e / E: fr opérant] Care își produce efectul Si: eficace.

OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce efectul; eficace. O măsură operantă.

OPERÁNT, -Ă adj. Cu efect, eficace. [Cf. fr. opérant].

OPERÁNT, -Ă adj. cu efect; eficace. (< fr. opérant)

OPERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care produce efectul scontat; capabil să dea rezultatul dorit; eficace; eficient. /<fr. opérant

*operánt, -ă adj. (lat. óperans, -ántis). Care operează (lucrează, are efect): lege operantă. V. inoperant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte

operánt adj. m., pl. operánți; f. sg. operántă, pl. operánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPERÁNT adj. v. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, util.

operant adj. v. EFICACE. EFICIENT. FOLOSITOR. OPERATIV. PRACTIC. PRODUCTIV. UTIL.

Intrare: operant
operant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operant
  • operantul
  • operantu‑
  • operantă
  • operanta
plural
  • operanți
  • operanții
  • operante
  • operantele
genitiv-dativ singular
  • operant
  • operantului
  • operante
  • operantei
plural
  • operanți
  • operanților
  • operante
  • operantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

operant

etimologie: