OP² s.n. (Livresc) Carte, lucrare, scriere, operă. Ne grăbim a insera în opul nostru rezumatul lucrărilor statistice. i. ionescu, m. 245. Să scrie doao opuri (lucruri). țichindeal, f. 431/21, cf. vasici, m. ii, 50/29. În opul seu... cuprinde în economia politică și formarea luminilor și cultivarea artelor. rom. Lit. 273¹/7. Vedem un op arhitectonic perfect. isis (1859), 22²/36. Alecsandri începu a ne arăta frumoasele lui opuri. negruzzi, s. i, 344. Nu avea nici o idee de arta militară, precum demonstră... însuși opul seu despre „Hatman”. hasdeu, i. v. 239. Șase luni a fost trecut, iar opul preotului nici un pas nu a înaintat. f (1869), 223. Pot constitui... un op frumos. maiorescu. cr. i, 10. Cînd amicul te consultă Cum îți place opul său, Dacă-i bun, fă-i laudă multă, Nu i-o spune dacă-i rău. i. negruzzi, s. ii, 338. Am publicat „Divina Comedie”. Un op pe care anii-l îngropară. topîrceanu, b. 90. Acest op didactic se bucură de o bună primire. călinescu, i. c. 151. Mă mir că nu și-a tipărit vorba preferată pe coperta uhui op. teodoreanu, m. u. 25. – pl.: opuri. – Din lat. opus.