8 definiții pentru opțional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

opțional, ~ă a [At: DN3 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr optionnel] Cu caracter de opțiune (1) Si: facultativ.

OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel.

OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel.

OPȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la o opțiune; prin opțiune; de voie, la alegere. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. optional].

OPȚIONÁL, -Ă adj. cu caracter de opțiune; facultativ. (< fr. optionnel)

OPȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care are caracter de opțiune; facultativ. [G.-D. opțiunii; Sil. -ți-o-] /<fr. optionnel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále

opționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opționáli; f. sg. opționálă, pl. opționále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPȚIONÁL adj. facultativ. (Curs ~.)

Intrare: opțional
opțional adjectiv
  • silabație: -ți-o-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opțional
  • opționalul
  • opționalu‑
  • opționa
  • opționala
plural
  • opționali
  • opționalii
  • opționale
  • opționalele
genitiv-dativ singular
  • opțional
  • opționalului
  • opționale
  • opționalei
plural
  • opționali
  • opționalilor
  • opționale
  • opționalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)