6 definiții pentru ontogonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONTOGÓNIC, -Ă, ontogonici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la ontogonie, de ontogonie. – De la ontogonie.

ontogonic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ontogonique] Referitor la ontogonie.

ONTOGÓNIC, -Ă, ontogonici, -ce, adj. Referitor la ontogonie, de ontogonie. – De la ontogonie.

ONTOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la ontogonie. [< fr. ontogonique].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ontogónic (biol.) adj. m., pl. ontogónici; f. ontogónică, pl. ontogónice

ontogónic adj. m., pl. ontogónici; f. sg. ontogónică, pl. ontogónice

Intrare: ontogonic
ontogonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ontogonic
  • ontogonicul
  • ontogonicu‑
  • ontogonică
  • ontogonica
plural
  • ontogonici
  • ontogonicii
  • ontogonice
  • ontogonicele
genitiv-dativ singular
  • ontogonic
  • ontogonicului
  • ontogonice
  • ontogonicei
plural
  • ontogonici
  • ontogonicilor
  • ontogonice
  • ontogonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ontogonic

  • 1. biologie Referitor la ontogonie, de ontogonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • de la ontogonie
    surse: DEX '09 DEX '98 DN