8 definiții pentru ontogenic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONTOGÉNIC, -Ă, ontogenici, -ce, adj. (Rar) Ontogenetic. – Din fr. ontogénique.

ONTOGÉNIC, -Ă, ontogenici, -ce, adj. (Rar) Ontogenetic. – Din fr. ontogénique.

ontogenic, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ontogénique] (Blg; rar) 1-3 a Ontogenetic (1-3). 4 av Din punct de vedere ontogenetic.

ONTOGÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Ontogenetic. [< fr. ontogénique].

ONTOGÉNIC, -Ă adj. ontogenetic. (< fr. ontogénique)

*ontogénic, -ă adj. (d. ontogenie). Relativ la ontogenie. Adv. Din punct de vedere ontogenic. (Ca adv. și -icaménte).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ontogénic (rar) adj. m., pl. ontogénici; f. ontogénică, pl. ontogénice

ontogénic adj. m., pl. ontogénici; f. sg. ontogénică, pl. ontogénice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ONTOGÉNIC adj. (BIOL.) ontogenetic.

Intrare: ontogenic
ontogenic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ontogenic
  • ontogenicul
  • ontogenicu‑
  • ontogenică
  • ontogenica
plural
  • ontogenici
  • ontogenicii
  • ontogenice
  • ontogenicele
genitiv-dativ singular
  • ontogenic
  • ontogenicului
  • ontogenice
  • ontogenicei
plural
  • ontogenici
  • ontogenicilor
  • ontogenice
  • ontogenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ontogenic

etimologie: