12 definiții pentru ondină undină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ondi sf [At: EMINESCU, O. IV, 31 / V: (reg) un~ / Pl: ~ne / E: fr ondine] Personaj feminin din mitologia germanică și scandinavă, care trăiește în apă și care își alege drept soț un muritor.

ONDÍNĂ, ondine, s. f. (Livr.) Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din fr. ondine.

ONDÍNĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din fr. ondine.

ONDÍNĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane și scandinave, închipuit ca o fată frumoasă care trăiește în ape. Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvăluie-n aur Tezaur. EMINESCU, O. IV 31.

ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine].

ONDÍNĂ s. f. (mit. scand. și germanică) zână, geniu al apelor. (< fr. ondine)

UNDÍNĂ s.f. v. ondină.

*undínă f., pl. e (fr. ondine, d. onde, undă; it. ondina). Zînă de ape (în mit. germ. și scandinavă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ondínă (livr.) s. f., g.-d. art. ondínei; pl. ondíne

ondínă s. f., g.-d. art. ondínei; pl. ondíne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ONDÍNE (< fr.) s. f. pl. Personaje din mitologia germană și scandinavă, închipuite ca fete foarte frumoase ce trăiau în apă și care, adesea, își alegeau soții dintre muritori. Sunt zâne ale apelor, de obicei răufăcătoare, care-i călăuzesc pe călători în locuri mlăștinoase, în păduri nesfârșite, prin cețuri și neguri, făcându-i să se rătăcească. Se înrudesc cu nimfele din mitologiile greco-latine.

Intrare: ondină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondi
  • ondina
plural
  • ondine
  • ondinele
genitiv-dativ singular
  • ondine
  • ondinei
plural
  • ondine
  • ondinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undi
  • undina
plural
  • undine
  • undinele
genitiv-dativ singular
  • undine
  • undinei
plural
  • undine
  • undinelor
vocativ singular
plural

ondină undină

  • 1. livresc Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvăluie-n aur Tezaur. EMINESCU, O. IV 31.
      surse: DLRLC

etimologie: