2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
omrăzi [At: PSALT. 102 / Pzi: ~zesc / E: slv омразити] 1 vt (Înv) A detesta. 2 vr A deveni de nesuferit.
omîrzésc v. tr. (vsl. omrŭziti. V. obraznic). Vechĭ. Disprețuĭesc, mĭ-e scîrbă de. – Și ca refl.: omîrziră-se. Grafia omrăzesc trebuĭe să se citească omîrzesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
omrăzésc, V. omîrzesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
omrăzi, omrăzesc, vb. IV (înv.) a urî, a detesta.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OMRĂZl vb IV. Tranz. (Învechit) A detesta (pe cineva sau ceva); a urî. Lucrul minilor tale nu omrăzi. coresi, ps. 377/10. Cu sfîrșită urîre omrăziiu-i Și vrăjmași fură mie. id. ib. 381/1, cf. TDRG, DHLR II, 519, ROSETTI, l. r. vi, 256. ♦ Refl. Răsipiră-se și se omrăzirâ întru începutul lor. coresi, ps. 28/6. ♦ r e f l. A se face urît, a deveni de nesuferit, a ajunge dezgustător. Putrediră și omrăziră-se întru fără-leage. psalt. 102, cf. coresi, PS. 139/1, DHLR II, 519, ROSETTI, L. R. VI, 256. – prez. ind.: omrăzesc. – Din slavon. омразнтн.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de MARIA BULMAU
- acțiuni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||