6 definiții pentru omonimic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMONÍMIC, -Ă, omonimici, -ce, adj. Care se referă la omonim sau la omonimie. – Din fr. homonymique.

omonimic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr homonymique] 1-3 De omonim (1-3). 4 De omonimie.

OMONÍMIC, -Ă, omonimici, -ce, adj. De omonim sau de omonimie. – Din fr. homonymique.

OMONÍMIC, -Ă adj. Referitor la omonime sau la omonimie. [Cf. germ. homonymisch].

OMONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de omonime; propriu omonimelor. /<fr. homonymique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omonímic adj. m., pl. omonímici; f. sg. omonímică, pl. omonímice

Intrare: omonimic
omonimic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omonimic
  • omonimicul
  • omonimicu‑
  • omonimică
  • omonimica
plural
  • omonimici
  • omonimicii
  • omonimice
  • omonimicele
genitiv-dativ singular
  • omonimic
  • omonimicului
  • omonimice
  • omonimicei
plural
  • omonimici
  • omonimicilor
  • omonimice
  • omonimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omonimic

  • 1. Care se referă la omonim sau la omonimie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: