14 definiții pentru omogeniza omogeneiza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneizá vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.

OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneizá vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.

omogeniza vt [At: CONTEMP. 1948 nr 113, 9/4 / V: (iuz) ~nei~ / Pzi: ~zez / E: omogen + -iza] 1 A face să fie omogen. 2 (Pex) A uniformiza.

OMOGENIZÁ vb. I v. omogeneiza.

OMOGENIZÁ vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var. omogeneiza vb. I. / cf. fr. homogénéiser].

OMOGENIZÁ vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr. homogénéiser)

A OMOGENIZÁ ~éz tranz. A face omogen. /omogen + suf. ~iza

OMOGENEIZÁ vb. I v. omogeniza.

OMOGENEIZÁ vb. I v. omogeniza.

OMOGENEIZÁ, omogeneizez, vb. I. Tranz. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogeneitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. – Variantă: omogenizá vb. I.

OMOGENEIZÁ vb. I. v. omogeniza.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omogenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 omogenizeáză

omogenizá vb., ind. prez. 1 sg. omogenizéz, 3 sg. și pl. omogenizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMOGENIZÁ vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)

OMOGENIZA vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)

Intrare: omogeniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omogeniza
  • omogenizare
  • omogenizat
  • omogenizatu‑
  • omogenizând
  • omogenizându‑
singular plural
  • omogenizea
  • omogenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • omogenizez
(să)
  • omogenizez
  • omogenizam
  • omogenizai
  • omogenizasem
a II-a (tu)
  • omogenizezi
(să)
  • omogenizezi
  • omogenizai
  • omogenizași
  • omogenizaseși
a III-a (el, ea)
  • omogenizea
(să)
  • omogenizeze
  • omogeniza
  • omogeniză
  • omogenizase
plural I (noi)
  • omogenizăm
(să)
  • omogenizăm
  • omogenizam
  • omogenizarăm
  • omogenizaserăm
  • omogenizasem
a II-a (voi)
  • omogenizați
(să)
  • omogenizați
  • omogenizați
  • omogenizarăți
  • omogenizaserăți
  • omogenizaseți
a III-a (ei, ele)
  • omogenizea
(să)
  • omogenizeze
  • omogenizau
  • omogeniza
  • omogenizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omogeneiza
  • omogeneizare
  • omogeneizat
  • omogeneizatu‑
  • omogeneizând
  • omogeneizându‑
singular plural
  • omogeneizea
  • omogeneizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • omogeneizez
(să)
  • omogeneizez
  • omogeneizam
  • omogeneizai
  • omogeneizasem
a II-a (tu)
  • omogeneizezi
(să)
  • omogeneizezi
  • omogeneizai
  • omogeneizași
  • omogeneizaseși
a III-a (el, ea)
  • omogeneizea
(să)
  • omogeneizeze
  • omogeneiza
  • omogeneiză
  • omogeneizase
plural I (noi)
  • omogeneizăm
(să)
  • omogeneizăm
  • omogeneizam
  • omogeneizarăm
  • omogeneizaserăm
  • omogeneizasem
a II-a (voi)
  • omogeneizați
(să)
  • omogeneizați
  • omogeneizați
  • omogeneizarăți
  • omogeneizaserăți
  • omogeneizaseți
a III-a (ei, ele)
  • omogeneizea
(să)
  • omogeneizeze
  • omogeneizau
  • omogeneiza
  • omogeneizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omogeniza omogeneiza

etimologie:

  • Omogen + sufix -iza.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză homogénéiser
    surse: DEX '09 DEX '98 DN