9 definiții pentru omoform


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. homoforme.

omoform, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr homoforme] (D. forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare.

OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. homoforme.[1]

  1. Var. homoform LauraGellner

OMOFÓRM, -Ă adj. (Despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. [Var. homoform, -ă adj. / < fr. homoforme, rus. omoform].

OMOFÓRM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr. homoforme)

OMOFÓRM ~ă (i, e) (despre formele unor părți de vorbire diferite) Care are formă coincidentă în pronunție. /<fr. homoforme[1]

  1. Var. homoform LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. omofórmă, pl. omofórme

omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. sg. omofórmă, pl. omofórme[1]

  1. Var. homoform LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OMOFÓRM, -Ă adj. (< fr. homoforme, rus. omoform): în sintagma cuvânt omoform (v.).

Intrare: omoform
omoform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omoform
  • omoformul
  • omoformu‑
  • omoformă
  • omoforma
plural
  • omoformi
  • omoformii
  • omoforme
  • omoformele
genitiv-dativ singular
  • omoform
  • omoformului
  • omoforme
  • omoformei
plural
  • omoformi
  • omoformilor
  • omoforme
  • omoformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)