12 definiții pentru omofor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMOFÓR, omofoare, s. n. Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ.

OMOFÓR, omofoare, s. n. Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ.

omofor sn [At: VARLAAM, C. 392 / V: (îvr) ~ohar[1] / Pl: ~foare / E: slv омофоръ] Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului divin.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma omohor. Este greu de identificat care este forma corectă — LauraGellner

OMOFÓR, omofoare, s. n. Veșmînt bisericesc în forma unei eșarfe, purtat de arhiereu pe umeri în timpul serviciului bisericesc. Omoforul, rucavițele, tiara, epitrahilul, sita și cîrja vin de la Dosithei. ARGHEZI, P. T. 25. Între timp mitropolitul a fost îmbrăcat în odăjdii, punîndu-i-se omoforul de către diaconii săi. CAMIL PETRESCU, O. II 355. Mitropolitul, puindu-i omoforul pe cap, îi citi cu glas măreț rugăciunile de încoronare ale împăraților bizantini. ODOBESCU, S. A. 89.

OMOFÓR ~oáre n. (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de arhiereu în timpul slujbei religioase. /<sl. omoforu

omofor n. eșarpă de mătase ce poartă arhiereii pe umeri: mitropolitul puindu-i omoforul pe cap OD. [Gr. mod.].

omofór n., pl. oare (mgr. omofórion și omóforon, d. ômos, umăr, și féro, port; vsl. omoforŭ. V. omo-fon, fos-for). Mantia de ceremonie a prelaților. V. umărar.

omohor[1] sn vz omofor

  1. În definiția principală varianta de față are forma posibil greșit tipărită: omohar LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

omofór (omofoáre), s. n. – Podoabă sacrală la preoții ortodocși în formă de eșarfă. Mgr. ὠμοφόριον (Murnu 40), cf. sl. omoforu. Sec. XVII.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

omofór, omofoare s. n. Veșmânt bisericesc ortodox în forma unei eșarfe, purtat de arhiereu, pe umeri în timpul serviciului bisericesc, simbol al demnității și rangului arhieresc; la catolici îi corespunde paliul. – Din sl. omoforŭ.

OMOFÓR (< gr.) s. n. Veșmânt bisericesc ortodox de forma unei eșarfe, purtat de arhiereu pe umeri, peste sacos, în timpul serviciului religios, ca simbol al rangului său. Deseori brodat și ornamentat, constituie o adevărată piesă de muzeu (ex. o. de la Putna, sec. 15, decorat cu scene biblice, cruci și figuri de sfinți și profeți; o. de la Secu, sec. 17).

Intrare: omofor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omofor
  • omoforul
  • omoforu‑
plural
  • omofoare
  • omofoarele
genitiv-dativ singular
  • omofor
  • omoforului
plural
  • omofoare
  • omofoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omofor

  • 1. Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Omoforul, rucavițele, tiara, epitrahilul, sita și cîrja vin de la Dosithei. ARGHEZI, P. T. 25.
      surse: DLRLC
    • Între timp mitropolitul a fost îmbrăcat în odăjdii, punîndu-i-se omoforul de către diaconii săi. CAMIL PETRESCU, O. II 355.
      surse: DLRLC
    • Mitropolitul, puindu-i omoforul pe cap, îi citi cu glas măreț rugăciunile de încoronare ale împăraților bizantini. ODOBESCU, S. A. 89.
      surse: DLRLC

etimologie: