5 definiții pentru omofonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMOFÓNIC, -Ă, omofonici, -ce, adj. Care se referă la omofonie, care ține de omofonie. – Omofon + suf. -ic.

OMOFÓNIC, -Ă, omofonici, -ce, adj. Care se referă la omofonie, care ține de omofonie. – Omofon + suf. -ic.

OMOFÓNIC, -Ă adj. Care ține de omofonie (2). [< fr. homophonique].

OMOFÓNIC ~că (~ci, ~ce) v. OMOFON. /omofon + suf. ~ic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omofónic adj. m., pl. omofónici; f. omofónică, pl. omofónice

Intrare: omofonic
omofonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omofonic
  • omofonicul
  • omofonicu‑
  • omofonică
  • omofonica
plural
  • omofonici
  • omofonicii
  • omofonice
  • omofonicele
genitiv-dativ singular
  • omofonic
  • omofonicului
  • omofonice
  • omofonicei
plural
  • omofonici
  • omofonicilor
  • omofonice
  • omofonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omofonic

  • 1. Care se referă la omofonie, care ține de omofonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Omofon + sufix -ic.
    surse: DEX '09 DEX '98